I swear to God it wasn’t me!
A venit toamna, și odată cu ea serialele alea adevărate pe care le așteptam! Castle debutează în forță, cu un serial care arată mai mult a final de sezon decât a început, în sensul bun, bineînțeles, lăsându-ne cu ochii în soare la final mai ceva ca Frank Herbert pe Muad’Dib.
Dar hai să trecem la treabă. A spus da? Da. Și nu. Adică n-a spus. Da. Sau nu. A spus că nu. Că nu spune acum. Și-au învârtit-o ce-au învârtit-o până am uitat care era întrebarea.
În orice caz, Beckett se duce în DC, la noua slujbă. Și Castle zboară ocazional să pună în primejdie securitatea națională, dar asta doar după ce-și lansează noile cărți, care, by the way, se găsesc pe Bookdepository la moderatul preț de 19 lire. Dar de, hardcover!
Cum atunci când ceva merge bine (vânzarea cărților), ceva trebuie să meargă prost pe alt plan, apare Alexis cu iubi. Care iubi are o față de mi-a căzut monitorul când a apărut pe ecran. Dar probabil asta e ideea, să fie Castle iritat. Sper să nu rămână Alexis cu ăla până la final, să-și găsească și ea un mini-Castle măcar, dacă nu la inteligență măcar la good-looks și ceva buzunare mai pline, că printre ale lu’ ăsta suflă vântul, și dragostea adevărată e cam demodată în zilele noastre.
Să nu-mi zici că inelul e luat de la târg din Vitan!
Trebuia să-l iau de la Mall, este?
Da, măi, găgăuță! Evident!
Asta înseamnă că o să spui „Nu”?
Neah… Ai bani prea mulți…
Și cum o catastrofă nu vine niciodată singură, Castle reușește să se amestece și în treburile lui Beckett, fiind gata-gata să distrugă relația în vreo câteva rânduri și periclitând securitatea jobului ei în tot atâtea.
Mi-a plăcut cum îi tot „aburea” pe Ryan și Esposito cu cazul „ipotetic” al personajului său. J Se vede că e scriitor, are talente care presupun inventivitate și creativitate. 😀
În orice caz, partea cea mai tare survine când îl răpește suspectul nr. 1 și-i moare în mașină. Suspectul, evident.
Dovezile din acest episod par să sugereze că de fapt suspecții ar fi niște țapi ispășitori, și că „ăla mare și negru de respiră greu” e undeva în spate, la comenzi, ei fiind doar de fațadă.
“Wow! And is this your partner?”
“Lisa Cuddy. Nice to meet you!’
“Wanna play house?”
Finalul a fost însă cel mai cutremurător, când Castle a aflat direct de la Beckett cum că a fost virusat și mai are foarte-foarte puțin de trăit. Până în episodul următor, căci aici ni se taie macaroana și nu putem decât să ne punem întrebări legate de soarta „pacientului” și de cum vor scoate scenariștii cămașa, fiindcă „antidoatele e too mainstream”.
Eu zic că ar fi interesant să descopere că (virgulă) Castle are niște anticorpi foarte puternici, și după aia să-l răpească CIA să facă experimente pe el, să-l facă Super-Castle, să-și ia numele de super-erou The Writer și să omoare infractori cu un stilou-laser.
Bad news, Castle! This is a cliffhanger!
…and I’m all out of words.
Glumesc. 😛 Dar trebuie să găsească ceva mai ne-redundant decât un simplu antidot, adică asta e răsuflată rău. Pe cât de bun a fost finalul că ne-a lăsat în așteptare, mi-e teamă că vom avea un „setback” de toată frumusețea cu rezultatul din episodul 2 (am văzut c-a apărut deja la Canadieni, îl voi vedea probabil zilele viitoare).
Cam atât pentru Castle pe ediția asta, vă aștept la următorul.
Valar Morghulis!
