Alo’! Soldatu’! Vezi că îți evadează prizoniera și-o găsești iar la McDonalds!
Guvernul american văzut prin prisma filmografiei a fost întotdeauna ilogic. Ilogic de pozitiv sau ilogic de malefic. În Under the BoreDome, e varianta a doua. Combinată cu „surprinzător de prost”, dar având în vedere că e vorba, totuși, de Under the BoreDome, nimic nu-i surprinzător când vine vorba de prostie sub, pe suprafață și pe lângă Dom.
Avem fluturi pe suprafața Domului, cu Joe și Norrie urmărindu-i atent, alături de cățelul lor înfiat, pe care-o să-l numim Karabatic, din lipsă de alt nume (îmi plac cățeii cu nume de sportivi și criminali în serie, am cunoscut un Okocha și-un Chikatilo, grozave creaturi).
Aparent fluturii au agitat spiritele la costum și cravată care-și fac veacul în clădirea cu cinci laturi și-n vila fildeșie, iar aceștia s-au hotărât să le trimită celor din Chester’s Mill un foc de artificii, având în vedere că n-aveau prea multe prin zonă și se cam săturaseră de petarde.
Totul a îneput cu vizitele rudelor de dincolo de Dom, și toată lumea arăta cu degetul („uite-o pe mă-ta!”) către oamenii veniți în vizită.
Doar Popa zicea că-i vorbește Dumnezeu prin aparatul auditiv (v-am zis eu?) și urla că Moab, Moab. Ei, da, Moab, da Moab nu era acel Moab biblic de care vorbeau ei, ci Mother Of All Bombs, ceea ce urma să se îndrepte către Dom cu cea mai mare viteză imediat ce rudele își luau la revedere și plecau.
Okay, suntem de comun acord că popa e tâmpit, un motiv în plus să scăpăm de el. Și Big Jim Rennie ne ajută, bătând palma cu Domul și prinzând căpățâna nebunului la mijloc în prealabil.
Că veni vorba de atins domul, nici Linda n-a fost mai brează, spunându-le tuturor să se abțină de la pus mâna pe el, dar repezindu-se să-i dea limbi la apariția lui Rusty. How did the Dome taste, Linda?
Ahh, de când îmi doresc un autograf de la un pompier!
N-am aflat răspunsul, căci Barbie și grăsana de la radio au aflat de la un soldat că le vine Moab peste ei și ar trebui să le facă cu mâna membrilor familiei cât mai pot.
Și uite-așa s-a construit acțiunea până la punctul culminant, venirea Mamei Bombelor. După care a explodat tot. În afară de Dom și de ăia dinăuntru.
Sărutul „bombastic” dintre Joe și Norrie, fix în mijlocul exploziei, a semnificat dorința intensă a celor prinși sub Dom de a supraviețui… Credeați că m-am tâmpit, este? :)) Da de unde, a fost plictisitor și n-a avut pic de stil, unde mai pui că sunt destul de slăbuți ca actori amândoi. Ce-i drept, au timp să evolueze, doar sunt la începutul carierei, dar momentan lasă de dorit. Și nu numai din punct de vedere actoricesc, dar și ca scenariu, sărutul, prin plasarea lui temporală, a vrut să fie un simbol al rezistenței, și-a fost un fiasco. Fiindcă doi adolescenți nu prea pot inspira putere și rezistență, mergea mai bine Barbie cu roșcata sau Rusty cu Linda cu limbile pe suprafața Domului.
Sau, cine știe, Barbie cu Rusty, ca să simbolizeze puterea absolută. :))
Roșcată pe spate. E ceva greșit cu enunțul anterior.
Big Jim a fost cam ipocrit c-a lăsat-o pe Angie să plece doar fiindcă a crezut că vor muri toți și oricum nu va mai conta. Probabil voia să facă o faptă bună pe ultima sută de metri, căutând o mântuire pentru omorârea preotului maniac din episodul precedent.
Julia cu Barbie iar au o relație suspectă, dat fiind că Julia tot trece dintr-o stare de spirit în alta, ba vrea să-l omoare, ba să-l f*tă, nici noi nu mai știm ce și cum. Ori e obsedată că a dispărut bărba-su, ori stă cu străinu-n casă și-i face ochi dulci. Vorba aia, unde dragoste nu e, facem!
În recenzia următoare probabil vom dezvolta pe marginea Sindromului Stockholm, și influența lui asupra lui Angie. Kthxbai!
Valar Morghulis!
