Rigsby, iar te caută Poliția Română? Păi dacă intri pe site-uri de-alea, ce să-ți fac…
Scriu articolul de față după o lungă pauză, în urma unei perioade în care n-am mai reușit să scriu ceva la The Mentalist. Ca urmare, îmi voi cere scuzele de rigoare (Mea Culpa) și voi discuta în termeni generali despre ce s-a întâmplat în ultimele episoade. Nu-l mai iau pe fiecare în parte, având în vedere că și așa cazurile de sine stătătoare prezintă mult prea puțin interes, iar elementele legate de Red John sunt, ca întotdeauna, cele mai interesante.
Elementul semnificativ din 5×16 „There Will Be Blood”, a fost moartea (implicit dispariția din serial) personajului Lorelei. Mi-a părut rău, fiindcă era un personaj extrem de interesant care ar fi beneficiat pe termen lung serialului – și poate și vieții intime a lui Jane. 😛 Dar deh, s-a grăbit ea să se răzbune pe Red John. Aspectul interesant și discutabil al episodului a fost, în opinia mea, Red Smiley-ul de la locul crimei unde a fost găsită Lorelei. De obicei, Red Smiley-ul lui Red John avea un moț în locul unde finaliza cercul cu pensula (sau whatever he uses), pe când cel de aici era un cerc aproape perfect.
Poate a fost o simplă scăpare atunci când l-au construit, dar mie unul mi-a dat speranțe. Totuși, e o problemă, că nu prea are cum să fie înscenată moartea lui Lorelei. Adică… se prindeau dacă era cadavrul făcut din ceară (Leverage finale, anyone?) sau dacă era încă vie și doar se prefăcea că e moartă. 😀 Probabil imaginația mea zburdă dat fiind că mi-a plăcut foarte mult personajul și mi-aș dori să mai stea cu noi o perioadă.
Jane, zi-i ăstuia să se dea că nu mă văd pe cameră de ceafa lui.
Elementul semnificativ din 5×17 „Red, White and Blue” a fost Pete din Warehouse 13 cu freza aia de soldat american punkist. :)) No, really, a fost probabil singurul lucru pe care-l voi ține minte peste ani. 😀 Că m-a cam lăsat cu sechele. 😛
Elementul semnificativ din 5×18 „Behind The Red Curtain” a fost Kirkland, și gestul de la final prin care îl omoară pe singurul om care ar fi putut dezvălui identitatea lui Red John. În momentul de față, mă gândesc cum să fac să intru în mintea lui Kirkland, să realizez exact de ce a comis gestul și care îi sunt scopurile.
Kirkland e un personaj extrem de misterios, de fascinant și de complicat. De-asta e foarte greu să realizezi ce gândește. Gestul lui poate fi interpretat în mai multe moduri:
– Îndeplinirea unui ordin venit de la un superior de pe o anumită scară ierarhică pe care e inclus și Kirkland;
– O necesitate;
– O acțiune de moment;
– O acțiune în interes propriu (se intersectează cu necesitatea, în mare parte);
– O răbufnire criminală (ceea ce e ilogic, că avem deja unul care răbufnește în mod frecvent, n-ar mai avea sens al doilea);
– „Scopul scuză mijloacele”.
Alo, Red John? Îți merge frigiderul? Atunci fugi naibii după el până nu se duce la poliție!
Putem cădea de acord că n-a fost vorba de o răbufnire criminală (întrucât Kirkland e mult prea puțin probabil să fie psihopat, dacă nu e el însuși Red John – There Can Be Only One in this show – ceea ce deja am stabilit că e imposibil) și nici de o acțiune de moment (tipul e mult prea riguros și organizat ca să nu-și planifice acțiunile în avans).
Rămâne posibilitatea îndeplinirii unui ordin, caz în care poate fi vorba de un ordin venit de la Red John, sau de cineva interesat de ascunderea (temporară sau permanentă) a identității acestuia. Dacă se intenționează ascunderea permanentă, „cineva”-ul este evident în subordinea directă a lui Red John. Dacă se merge pe varianta temporară, există șansa ca „cineva”-ul să fie pe frontul advers lui Red John, dar să fie mai degrabă interesat de prinderea lui cu garda jos și prin moartea individului căutând să-i mențină lui Red John încrederea în sine, sperând că va face o greșeală pe parcurs. Acest caz se pretează și cu varianta „scopul scuză mijloacele”, și evident „cineva” poate fi chiar Kirkland, presupunând că n-are niciun superior în sensul în care m-am gândit eu, și între noi fie vorba, asta cam intersectează și cu ultimele două variante rămase, cea cu necesitatea și cea cu gestul în interes propriu. 😀
Și-am prins un pește uite-așa de mare… Și după aia l-am arestat, și pe el și pe prostituate!
În concluzie, la cum văd eu treaba, e puțin probabil să fie în afara „aripei” lui Red John, dar la cât de misterios este personajul, n-ar fi exclus să lucreze pentru el și să acționeze în alte interese, ca să zic așa.
Poate o fi și de la gel, sau de la stilul de a vorbi la maniera lui John Reese (Person of Interest), dar Kirkland mi se pare un personaj genial (în ciuda daunelor pe care le cauzează, cel puțin momentan, taberei lui Jane) și sper să stea prin preajmă o bună bucată de vreme.
Eventual, dacă e într-adevăr de partea „întunecată”, să aibă mustrări de conștiință pe final și să-și dea viața, dramatic, pentru Jane, în încercarea de a-și ispăși păcatele. 🙂
Interesant, nu? 😛
Valar Morghulis!
