Dan Weaver, acest Jim Carrey al Charleston-ului.
Am făcut o boacănă la recenzia trecută și am băgat poze care trebuiau să fie în recenzia asta. Azi facem viceversa ca să recuperăm. În premieră pe TvBlog și Indruwriter, recenzii încrucișate!
Masons Vs. Picketts – Clash of the Post-Apocalyptic Families
Așa ar fi trebuit să se cheme episodul, dat fiind că am făcut în final cunoștință cu o altă familie post-apocaliptică aparent la fel de supraviețuitoare ca a Mason-ilor. Împrejurările au fost nu tocmai ortodoxe, Tom plecând din Charleston alături de cei trei fii ai lui, călare (pe cai, evident), în căutarea lui Anne și a lui Alexis.
A fost relativ scurtă călătoria, dat fiind c-au dat rapid cu nasul de țeava puștii lui Thor Muthafuckin Gunderson, alias The Swede din Hell on Wheels, aka Todd the Wraith din Stargate: Atlantis, aka Big Guy din Sanctuary, aka John Druitt alias Jack The Ripper din același Sanctuary (a jucat dublu rol aici). Evident, vorbesc de nimeni altul decât Christopher Heyerdahl, norvegianul specialist în interpretat suedezi care vorbesc în engleză și avocați care trăiesc sute de ani.
A urmat o scenă demnă de bancul cu Ștefan cel Mare:
„Pe cai, oștenii mei!”
„N-avem cai, Măria Ta!”
„Atunci.. pe curând!”
Pickeții, adică Suedezul, fratele Suedezului și copiii Suedezului „confiscă” animalele de călărie ale Mason-ilor, alături de armele acestora. Îi lasă, cum s-ar spune, „studenți”.
Singurul dintre Masoni care făcuse ceva facultate și știa cât de cât ce-i aia, anume Tom Mason, decide că o operațiune de recuperare a bunurilor confiscate abuziv e potrivită în momentul de față, și se iau toți după familia care-i jefuise.
John Pope și Microexpresiile.
Momentul de stupefacție a venit cu Matt Mason, acest Meme (M.M.) post-apocaliptic, care s-a decis brusc să-l împușe pe fratele Suedezului când ăsta încerca să-i ia beregata lui Hal. Acum probabil trebuie să dezbatem filozofic implicațiile tentativei de omor juvenile.
Bineînțeles, pe Tom îl durea sufletul să-l lase să moară, deci l-a băgat pe bietul om în casă și i-a dat toate șansele să-i pună într-o poziție nasoală din nou. Evident, „bolnavul” a declanșat o serie de evenimente care au dus din nou la „confiscarea” armelor Mason-ilor. Oricum se știa dinainte că o va face, avea o față de periculos ceva extraordinar, s-ar fi prins oricine că nu e de încredere.
Tom și familia au ajuns în fața unui pluton de execuție ad-hoc și-au trecut prin momente teribile când Pickeții se pregăteau să-i execute. Au scăpat ca prin urechile acului, din vorbe.
În Charleston, Cochise își face apariția în zgomot de Darth Vader, cu președintele adevărat în brațe, leșinat și sângerând. Salvatore Della Patria se bucură de puțină faimă însă, dat fiind că spionul, aka Lourdes (yes, ea era) îl omoară pe președinte prin podea, cu aceeeași armă cu care l-a omorât și pe Manchester în primul episod al sezonului. Bummer! Și așa doi președinți erau prea mult, și cred că oricine alegea Miss Peralta, dat fiind că Președintele-jucător nu-i atât de senzațional. J
John Pope are și el parte de un subplot al lui, care implică un discurs anti-regim (Pope are boală pe Peralta), o arestare (Dan Weaver nu e de acord cu Pope), și apoi o eliberare – adică Dan Weaver se răzgândește, probabil realizând că Pope e unul din puținii oameni din Charleston care gândește cu capul și nu cu partea opusă. Sincer, mie mi se pare cel mai rațional personaj, Weaver venind pe locul doi (cu mici excepții), și Cochise pe trei (care și el are impedimente sentimentale uneori.
Ce? Iar am făcut urât la băutură?
Finalul episodului ni-l înfățișază pe Tom Mason întors la casa Pickeților să-i alerteze că vin Mech-ii, dar picat în plasă ca dobitocul și capturat de Espheni. Darn!
Pickeții au dispărut, dar ceva-mi spune că nu de tot. Șanse sunt ca pe unii din ei să-i mai vedem. Bănuiesc că tata Picket va deveni un fel de Morgan Jones din Walking Dead, apărând când și când ca să facă impresie.
Concluzia e clară, episodul n-a fost cine știe ce, dar a fost „văzubil”. Încheiem transmisia.
Valar Morghulis!
